BluePink BluePink
XHost
Gazduire site-uri web nelimitata ca spatiu si trafic lunar la doar 15 eur / an. Inregistrare domenii .ro .com .net .org .info .biz .com.ro .org.ro la preturi preferentiale. Pentru oferta detaliata accesati site-ul BluePink

Impactul aditivilor alimentari
asupra sănătăţii umane

     Progresul continuu al societăţii umane şi al tehnologiei în toate domeniile au dus la obţinerea produselor alimentare cu ajutorul procedeelor moderne. Dar, mai mult decât atât, producătorii fac tot posibilul ca alimentele să aibă succes, să poată fi conservate pe perioade cât mai lungi, să aibă culori cât mai atractive, să aibă gusturi deosebite, să fie cât mai bogate în vitamine, chiar dacă toate acestea sunt obţinute pe cale artificială.

     La ora actuală nu există aproape nici o reţetă care să nu conţină conservanţi, antioxidanţi, coloranţi, amelioratori etc., pe scurt: aditivi alimentari.

     Ce este un aditiv alimentar?

     Iată câteva definiţii:
     1. Prin aditiv alimentar se înţelege orice substanţă care în mod normal nu este consumată ca aliment în sine şi care nu este utilizată ca ingredient alimentar caracteristic, având sau nu o valoare nutritivă, prin a cărei adăugare intenţionată la produsele alimentare în scopuri tehnologice pe parcursul procesului de fabricare, prelucrare, preparare, tratament, ambalare, transport sau depozitare a unor asemenea produse alimentare, devine sau poate deveni ea însăşi sau prin derivaţii săi, direct sau indirect, o componentă a acestor produse alimentare. (Ordonanţa de urgenţă nr. 97 din 21 iunie 2001 privind reglementarea producţiei, circulaţiei şi comercializării alimentelor)
     2. Aditivii alimentari sunt substanţe care se folosesc la prepararea unor produse alimentare în scopul ameliorării calităţii acestora sau pentru a permite aplicarea unor tehnologii avansate de prelucrare. (Ordinul Ministerului Sănătăţii Nr.975/1999).
     3. Substanţe care la origine nu reprezintă o parte constituentă a alimentelor, adăugate în scopul de a modifica – favorabil – însuşirile organoleptice, sau ca o necesitate directă de desfăşurare a anumitor procese tehnologice. (Sebastian Dumitrache, "Tratat de Igienă").
     4. Aditivul alimentar reprezintă orice substanţă care nu este consumată ca aliment în sine şi nu este folosită ca ingredient constituent al unui aliment, care are sau nu valoare nutritivă, şi care se adaugă intenţionat, cu un scop tehnologic (incluzând modificări organoleptice) în timpul producerii, procesării, preparării, tratării, împachetării, ambalării, transportului şi depozitării unui aliment, devenind un component sau afectând într-un fel caracteristicile alimentelor la care se adaugă. Acest termen nu include substanţele contaminante, sau pe cele adăugate pentru a îmbunătăţi sau menţine calităţile nutritive, şi nici clorura de sodiu. (Codex Alimentarius - FAO/WHO)
     Numărul total de aditivi acreditaţi, conform normelor CEE, este de 301, iar lista aditivilor admişi în România, conform Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 975/16 decembrie 1998 privind aprobarea Normelor igienico-sanitare pentru alimente este de 201. În listele internaţionale (ca şi în cea naţională), aditivii sunt clasificaţi în 25 de categorii şi sunt numerotaţi specific.
     a) coloranţi                                    E100-E182
     b) conservanţi                                E200-E297
     c) antioxidanţi                                E300-E390
     d) emulgatori               E400-E496 / E1000-E1001
     e) săruri de topire                          E400-E496
     f) agenţi de îngroşare                      E400-E496
     g) agenţi de gelifiere                       E400-E496
     h) stabilizatori                                E400-E496
     i) agenţi de gust                             E600-E640
     j) acidifianţi                                   E300-E390
     k) corectori de aciditate şi pH          E300-E390
     l) agenţi antiaglomeranţi                 E500-E580
     m) amidon modificat                      E1400-E1450
     n) edulcoranţi (îndulcitori)               E900-E999
     o) substanţe de afânare                 E400-E496
     p) antispumanţi                            E500-E580
     r) agenţi de suprafaţă şi albire   E900-E999 / E1500-1520
     s) agenţi de tratare a făinii          E500-E580 / E900-E999
     ş) agenţi de întărire-afermisanţi          E500-E580
     t) umectanţi     E1200-E1202/E1400-E1450/E1500-E1520
     ţ) sechestranţi                                 E400-E496
     u) enzime                                     E1100-E1105
     v) agenţi de umplutură     
     x) gaze propulsoare                         E900-E999
     y) alte categorii     
     

     În sensul prezentelor norme, se înţelege prin:
     - "conservanţi" - substanţe care prelungesc durata de conservare a produselor alimentare, protejându-le împotriva alterării provocate de microorganisme;
     - "antioxidanţi" - substanţe care prelungesc durata de conservare a produselor alimentare, protejându-le împotriva alterării cauzate de oxidare, cum ar fi râncezirea grăsimilor şi modificarea culorii;
     - "substanţe suport" - inclusiv solvenţii purtători, substanţe utilizate pentru a dizolva, dilua, dispersa sau modifica fizic un aditiv alimentar fără a altera funcţiile tehnologice ale acestuia (fără a avea un efect tehnologic ele însele) pentru a facilita mânuirea, aplicarea sau utilizarea sa;
     - "acidifianţi" - substanţe care măresc aciditatea unui produs alimentar şi/sau îi conferă un gust acru;
      - "corectori de aciditate" - substanţe care modifică sau limitează aciditatea sau alcalinitatea unui produs alimentar;
     - "antiaglomeranţi" - substanţe care reduc tendinţa de aglomerare a particulelor dintr-un produs alimentar;
     - "antispumanţi" - substanţe care previn sau limitează formarea spumei;
     - "agenţi de încărcare" - substanţe care măresc volumul unui produs alimentar fără a modifica valoarea sa energetică;
      - "emulsificatori" - substanţe care permit formarea sau menţinerea unui amestec omogen de două sau mai multe faze imiscibile cum ar fi uleiul şi apa din produsele alimentare;
     - "săruri de topire" - substanţe care dispersează proteinele din brânzeturi şi distribuie astfel omogen grăsimile şi alte componente;
      - "agenţi de întărire" - substanţe care permit formarea sau menţinerea fermă sau crocantă a ţesuturilor fructelor sau legumelor, sau care în contact cu gelifianţii formează sau întăresc un gel;
     - "potenţiatori de arome" - substanţe care amplifică gustul existent şi/sau aroma unui produs alimentar;
     - "agenţi de spumare" - substanţe care permit formarea unei dispersii omogene a unei faze gazoase într-un produs alimentar lichid sau solid;
     - "gelifianţi" - substanţe care conferă produsului alimentar consistenţă prin formarea unui gel;
      - "agenţi de glazurare" (inclusiv lubrifianţi) - substanţe care aplicate pe suprafaţa produsului alimentar îi conferă un aspect strălucitor sau îi asigură un strat protector;
     - "agenţi de umezire" - substanţe care previn uscarea produselor alimentare, compensând efectul unei umidităţi atmosferice scăzute, sau favorizează dizolvarea unui praf într-un mediu apos;
     - "amidon modificat" - substanţa obţinută cu ajutorul unuia sau mai multor tratamente chimice ale amidonului alimentar, care a fost supusă unui tratament fizic sau enzimatic şi care poate fi fluidificată prin tratament acid sau alcalin sau de albire;
     - "gaze de ambalare" - gaze, altele decât aerul, care sunt introduse într-un recipient înainte, pe parcursul sau după introducerea produsului alimentar în acel recipient;
     - "gaze propulsoare" - gaze, altele decât aerul, care au ca efect expulzarea unui produs alimentar din recipient;
     - "agenţi de afânare" - substanţe sau combinaţii de substanţe care eliberează gaze şi măresc astfel volumul aluatului;
     - "agenţi de sechestrare" - substanţe care formează complexe chimice cu ioni metalici;- "stabilizatori"- substanţe care permit menţinerea stării fizico-chimice a unui produs alimentar; stabilizatorii conţin substanţe care permit menţinerea unei dispersii omogene a două sau mei multe substanţe nemiscibile într-un produs alimentar, care stabilizează, conservă sau intensifică culoarea existentă a unui produs alimentar;
     - "agenţi de îngroşare" - substanţe care măresc vâscozitatea unui produs alimentar;
     - "amelioratori de făină"- substanţe care, adăugate la făină sau aluat îi îmbunătăţesc calităţile panificabile.

     Condiţiile generale de utilizare a aditivilor alimentari:
     
     1. Aditivii alimentari pot fi aprobaţi numai în următoarele cazuri:
     a) dacă se poate demonstra suficient necesitatea tehnologică, şi că obiectivul nu poate fi atins prin alte mijloace utilizabile din punct de vedere economic şi tehnologic;
     b) dacă nu prezintă un risc pentru sănătatea consumatorului în dozele de utilizare propuse, în măsura în care dovada ştiinţifică de care se dispune poate fi analizată,
     c) dacă utilizarea lor nu induce în eroare consumatorul.
     2. Utilizarea aditivilor alimentari poate fi luată în considerare numai dacă se demonstrează că utilizarea propusă a aditivului comportă avantaje demonstrabile în beneficiul consumatorului, adică trebuie făcută dovada pentru care se menţionează în mod regulat cuvântul "necesitate". Utilizarea aditivilor alimentari trebuie să servească unuia sau mai multor obiective indicate la punctele (a) - (d) şi numai dacă aceste obiective nu pot fi realizate prin alte mijloace utilizabile din punct de vedere economic şi tehnologic şi nu prezintă un risc pentru sănătatea consumatorului:
     (a) să conserve calitatea nutritivă a produsului alimentar; o diminuare deliberată a calităţii nutritive a produsului alimentar se justifică numai dacă produsul alimentar nu constituie un element important într-un regim normal, sau dacă aditivul este necesar pentru producerea alimentelor destinate grupurilor de consumatori cu necesităţi nutriţionale speciale
     (b) să asigure ingredientele sau constituenţii necesari pentru produsele alimentare fabricate, destinate grupelor de consumatori cu necesităţi nutriţionale speciale
     (c) să amelioreze conservarea sau stabilitatea unui aliment sau să-i îmbunătăţească proprietăţile organoleptice cu condiţia de a nu altera natura, substanţa sau calitatea alimentului pentru a înşela consumatorul
     (d) să ajute la fabricarea, prelucrarea, prepararea, tratamentul, ambalarea, transportul sau depozitarea alimentelor, cu condiţia ca aditivul să nu fie folosit pentru a ascunde efectele utilizării materiilor prime defectuoase sau a metodelor indezirabile (inclusiv neigienice) pe parcursul oricăreia dintre aceste activităţi.
     3. Pentru a determina posibilele efecte nocive ale unui aditiv alimentar sau a derivatelor din acesta, aditivul trebuie supus testării şi evaluării toxicologice corespunzătoare. Evaluarea trebuie să ia în considerare, de exemplu, efectul cumulativ, sinergic sau de potenţare în funcţie de utilizarea acestuia precum şi de fenomenul de intoteranţă umană la substanţele străine organismului
     4. Toţi aditivii alimentari trebuie ţinuţi sub observaţie permanentă şi trebuie reevaluaţi de câte ori este nevoie în lumina condiţiilor de utilizare şi a noilor informaţii ştiinţifice.
     5. Aditivii alimentari trebuie să fie întotdeauna în conformitate cu criteriile de puritate aprobate.
     6. Aprobarea aditivilor alimentari trebuie:
     (a) să specifice produsele alimentare la care aceşti aditivi pot fi adăugaţi şi condiţiile în care trebuie adăugaţi
     (b) să limiteze doza minimă necesară pentru realizarea efectului dorit
     (c) să ţină cont de toată doza zilnică admisibilă sau administrată ca echivalent, stabilită pentru aditivul alimentar, şi de aportul cotidian probabil al acestui aditiv din toate produsele alimentare. in cazul în care aditivul trebuie utilizat în alimente consumate de grupe speciale de consumatori, trebuie să se ţină cont de doza zilnică posibilă a acestui aditiv alimentar pentru acest tip de consumatori.
     Chiar dacă pentru fiecare aditiv este stabilită, prin legislaţia în vigoare, doza admisă pe unitate de produs şi alimentele la care poate fi folosit, de cele mai multe ori nu se cunoaşte efectul cumulat al mai multor tipuri de aditivi.
     Mai mult decât atât, trebuie menţionat faptul că România nu deţine suficiente laboratoare pentru analiză chimică. Astfel, posibilitatea de detectare a practicilor incorecte ale unora dintre producători, distribuitori şi comercianţi cu privire la includerea de aditivi alimentari interzişi prin lege sau nepermişi într-un anumit aliment este destul de redusă. Răspunderea verificării tipului şi proporţiei de aditivi alimentari introduşi într-un aliment nu este atribuită clar unei instituţii anume, aceasta oscilând între sferele de activitate ale Ministerului Sănătăţii şi Familiei, Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, Oficiului pentru Protecţia Consumatorului sau Direcţiei Sanitar-Veterinare.
     Din păcate, în România au fost descoperite produse alimentare care conţineau aditivi în cantităţi mai mari decât cele prevăzute de normele legale sau aditivi care nu erau autorizaţi. Pe de altă parte, există posibilitatea ca producătorul să folosească altă substanţă decât cea menţionată pe etichetă. Legea prevede clar ce aditivi pot fi utilizaţi, în ce cantităţi şi în ce produse alimentare, dar nu există un sistem de verificare dacă produsele de pe piaţă respectă aceste norme. După obţinerea licenţei pentru un anumit produs alimentar, nimeni nu-l obligă pe producător să efectueze periodic teste de depistare a tipului şi cantităţii de aditivi folosiţi. Astfel, utilizarea E-urilor în condiţiile respetării legii depinde doar de corectitudinea producătorilor. Verificarea produselor are loc doar în urma unor reclamaţii, iar reclamaţiile apar în urma sesizării unor nereguli. Pot părea suspecte produsele care ies in evidenţă printr-o culoare accentuată (în cazul în care s-a exagerat cu colorantul), care au termen mare de valabilitate, dar susţin că nu conţin conservanţi.
     Acestea pot fi situaţii izolate, deoarece în cele mai multe cazuri utilizarea în exces a aditivilor sau utilizarea unor substanţe neautorizate nu se evidenţiază în nici un fel, iar consumatorul nu are de unde să ştie care este adevărul.
     În conformitate cu OG 21/1992, principalele drepturi ale consumatorilor sunt:
     a. de a fi protejaţi împotriva riscului de a achiziţiona un produs sau de a li se presta un serviciu care ar putea să le prejudicieze viaţa, sănătatea sau securitatea, ori să le afecteze drepturile şi interesele legitime;
     b. de a fi informaţi complet, corect şi precis asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor, astfel încât decizia pe care o adoptă în legătură cu acestea să corespundă cât mai bine nevoilor lor, precum şi de a fi educaţi în calitatea lor de consumatori
     Organizaţiile mondiale de sănătate fac liste cu cei mai periculoşi aditivi prezenţi în produsele alimentare. Majoritatea ţărilor care-i folosesc sunt conştiente de nocivitatea lor şi fac, sau au făcut deja, demersuri legislative pentru a-i scoate de pe piaţă. in SUA, Canada, multe ţări din UE, unele state din fosta Uniune Sovietică, Japonia etc., aditivii alimentari consideraţi ca fiind cancerigeni, mutageni, care împiedică dezvoltarea şi creşterea normală a copiilor etc., au fost deja interzişi. Legislaţia română în vigoare autorizează folosirea acestor aditivi în tehnologiile alimentare, în baza Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 975/1998.
     Gravitatea situaţiei este arătată şi de studiile care au demonstrat că, în ţările dezvoltate, aditivii sunt a treia cauză a mortalităţii, după consumul de droguri şi medicamente şi după accidentele de circulaţie, iar acesta ar trebui să fie un semnal de alarmă, atât timp cât în România principalele cauze ale decesului sunt bolile aparatului cardiovascular, tumorile şi bolile aparatului respirator.
     în sprijinul acestei afirmaţii, vom prezenta în continuare câteva dintre părerile specialiştilor legate de acest subiect.
     Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor din România a realizat un amplu studiu prin care încearcă se demonstreze atât partea pozitivă, cât şi cea negativă a E-urilor. Paul Piscoi, coordonatorul proiectului, arată că, spre exemplu, nitriţii în combinaţie cu sarea sunt folosiţi pentru a opri dezvoltarea sporilor bacteriilor care provoacă botulismul. Ei sunt folosiţi pentru a aroma şi fixa culoarea cărnii roşii, a cărnii de pasare şi de peşte. insă, aceştia pot reacţiona cu anumite amine pentru a forma nitrozamine, multe dintre acestea provocând cancer.
     De foarte multe ori, lumea medicală a atras atenţia asupra faptului că aceşti aditivi alimentari pot pune în pericol sănătatea populaţiei. Astfel, "aditivii artificiali se înscriu în categoria substanţelor toxice, fiind factori chimici de risc. Utilizate repetat sau într-o cantitate peste limita maximă admisă, aceste substanţe pot declanşa anumite tipuri de cancer, cel mai frecvent cancerul digestiv", explică dr. Florinel Bădulescu, medic specialist oncolog.
     Prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare, consideră creşterea alarmantă a incidenţei diferitelor forme de cancer e strâns legată de avalanşa produselor alimentare bogate în E-uri nocive consumate frecvent de români. De asemenea, E-urile periculoase sunt "vinovate" de răspândirea bolilor cardiovasculare, ale tubului digestiv şi a alergiilor. "Una e să mănânci un măr şi cu totul altceva e să bei un compot de mere conservat cu aditivi" - semnalează prof. dr. Mencinicopschi. "Este bine să ne ferim de toate E-urile, dar mai ales de conservanţii sintetici, de coloranţii sintetici şi de aditivii care accentuează gustul. Din păcate însă, nu prea mai există alimente care să nu conţină E-uri." Domnia sa atrage atenţia, totodată, asupra mezelurilor, băuturilor aşa-zis răcoritoare şi preparatelor conservate cu substanţe chimice, în special supele la plic şi produsele afumate. "Faptul că alimentaţia este proastă produce în rândul populaţiei un adevărat genocid, unul lent, care nu apare la suprafaţă, acut. Efectele sunt devastatoare în schimb şi se văd în timp."
     Oficiul Consumatorilor din Piaţa Comună Europeană a întocmit o listă cu cei mai periculoşi aditivi prezenţi în produsele alimentare. Aceştia sunt consideraţi cancerigeni şi sunt interzişi în foarte multe ţări, dar conform legislaţiei în vigoare din ţara noastră sunt autorizaţi să fie folosiţi în tehnologiile alimentare: E102, E123, E131, E211, E213, E214, E250, E251, E252, E330, E621, E951.

     Un studiu recent al Clinicii de Oncologie din Düsseldorf – Germania, despre efectele aditivilor alimentari asupra organismului uman, a ierarhizat o serie de compuşi toxici sau cancerigeni. Aproape toţi aceşti compuşi pun într-un real pericol organismul. Prezentăm în continuare, lista "E"-urilor considerate de specialiştii oncologi drept deosebit de periculoase.
     - Adaosuri suspecte: E 125, E 141, E 150, E 171, E 172, E 173, E 240, E 241, E 477
     - Adaosuri periculoase: E 102, E 110, E 120, E 124
     - Adaosuri toxice:
     - produc boli intestinale: E 220, E 221, E 222, E 223, E 224
     - afectează tubul digestiv: E 338, E 339, E 340, E 341, E 407, E 450, E 461, E 463, E 465, E 466
     - produc boli de piele: E 230, E 231, E 232, E 233
     - suprimă din organism vitamina B12: E 200
     - cresc colesterolul: E 320, E 321 (antioxidanţi din margarină)
     - atacă sistemul nervos: E 311, E 312
     - produc boli ale aparatului bucal: E 330 (acidul citric sau sarea de lămâie cel mai periculos adaos cancerigen)
     - Adaosuri cancerigene: E 123, E 131, E 142, E 211 (foarte nociv), E 213, E 214, E 215, E 217, E 230, E 621 (glutamatul de sodiu).

     Pe o altă listă de pe site-ul Asociaţiei pentru Protecţia Consumatorului găsim coloranţii interzişi deja în Occident, din raţiuni medicale: E-102 Tartrazină, E-104 Galben de chinolină, E-107 Galben 2G, E-110 Galben oranj S, E-120 Acid Carminic, E-121 Orceină, E-122 Azorubină, E-123 Amarant, E-124 Roşu ponceau, E-127 Eritrozina, E-128 Roşu 2G, E-129 Roşu AC, E-131 Albastru V, E132 Carmin Indigo, E133 Albastru briliant, E142 Verde S, E151 Negru Briliant, E153 Cărbune vegetal, E154 Maro FK, E155 Maro ciocolatiu.

     Deşi România urmează regulile UE în privinţa aditivilor permişi, uneori mai rămâne în urmă. Astfel, în Europa, patru aditivi alimentari au fost interzişi, fiind catalogaţi ca pesticide, dar în ţara noastră continuă să fie utilizaţi: E 230 Difenil fenol, E 231 Ortofenilfenol, E 232 Ortofenilfenol de sodiu, E 233 Tiabendasol – fungicid. Aceştia se prezintă sub formă de pudră albă, folosită mai ales împotriva mucegaiului Penicillium care creşte pe citrice, mere, pere. Sunt foarte solubile în apă şi sunt folosite pentru pulverizarea fructelor sau imersarea lor (tiabendasol se foloseşte doar în soluţie). Penetrează încet coaja şi sunt prezente în fruct. Nu se elimină la o simplă spălare. Producătorii din ţările de origine au afirmat că în ţările lor nu există obiceiul de a consuma coaja citricelor şi au considerat binevenită tratarea lor. Testele pe animale de laborator care au ingerat cantităţi importante din aceste substanţe au constatat sângerari ale organelor interne (aceste informaţii au fost obţinute dintr-un articol de pe site-ul Asociaţiei pentru Protecţia Consumatorului).
     Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor din România este recunoscută ca fiind de utilitate publică prin Hotărârea Guvernului nr. 1106/2005 din 22/09/2005, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 884 din 03/10/2005.
     în H.G. 166/2001, prin care se înfiinţează Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, se stipulează sarcinile acesteia, printre care amintim:
     - armonizarea legislaţiei naţionale cu legislaţia Uniunii Europene în domeniul protecţiei consumatorului;
     - desfăşurarea unor activităţi de informare, consiliere şi educare a consumatorilor; editarea de publicaţii de specialitate în domeniul protecţiei consumatorilor;
     - dezvoltarea de activităţi de informare şi educare a cetăţenilor în legatură cu drepturile pe care le au în calitate de consumatori;
     - informarea permanentă a consumatorilor asupra produselor care prezintă riscuri pentru sănătatea şi securitatea lor.

     Asociaţia pentru Protecţia Consumatorului, organizaţie nonguvernamentală din România care activează în scopul protejării drepturilor şi intereselor consumatorilor, organizaţie afiliată la Consumers International, semnalează pericolul folosirii aditivilor alimentari în exces. Cu toate acestea, pentru a exemplifica lipsa de interes a autorităţilor române faţă de acest subiect, vom cita dintr-un articol de pe site-ul acestei organizaţii, articol în care se explică necesitatea folosirii aditivilor alimentari, dar şi pericolul folosirii acestora: "aspartamul (de 200 de ori mai dulce ca zahărul: E 951) a fost testat aproape un deceniu înainte de a fi acceptat. El conţine aminoacidul fenilalanină; 1 din 20.000 de copii se naşte cu un defect genetic care nu-i permite să metabolizeze acest aminoacid. Din această cauză, produsele care conţin aspartam trebuie să aibă pe etichetă o menţiune care să specifice folosirea acestuia. insă numai oamenii care au intoleranţă la fenilalanină trebuie să evite aspartamul. Un exemplu amuzant care certifică lipsa de periculozitate a aspartamului spune că, pentru a atinge limita periculoasă, ar trebui să bem zilnic patru litri şi jumătate de băuturi îndulcite cu aspartam". Pentru o comparaţie, avem părerea unor specialişti din UE şi SUA: aceştia consideră aspartamul una dintre cele mai periculoase substanţe de pe piaţa alimentară, notat cu E 951. Cu toate acestea, îl găsim în foarte multe produse dulci: prăjituri, gumă de mestecat, napolitane, creme. Au fost raportate 90 de simptome ca urmare a folosirii acestei substanţe, printre care: cefalee, spasme cerebrale, îngrăşare, insomnie, tulburări de vedere, scăderea auzului, tulburări de memorie, oboseală, palpitaţii. De asemenea, aspartamul are un rol important în declanşarea unor tumori cerebrale, a sclerozei multiple, epilepsiei, bolii Alzheimer, cancerului, malformaţiilor şi a diabetului. Se găseşte pe lista cu cei mai periculoşi aditivi alimentari întocmită de Oficiul Consumatorilor din Piaţa Comună Europeană. Conform specialiştilor, nocivitatea acestuia este dată şi de faptul că este foarte concentrat. De asemenea, E954 Zaharina, de 500 de ori mai dulce ca zahărul, poate să provoace cancer de vezică şi tendinţă de hipertrofiere a celulelor (conform Ordinului comun MSF/MAAP Nr. 438,18 iulie/Nr. 295, 12 iulie 2002). Ne punem întrebarea firească: taumatina (E 957), de 2-3000 de ori mai dulce ca zahărul, ce efecte are?

     Efectele aditivilor alimentari asupra sănătăţii consumatorilor sunt încă insuficient cunoscute, mai ales în ceea ce priveşte influenţa în timp (efecte mutagene...). Toate aceste aspecte au determinat Asociaţia Consumatorilor Americani să facă următoarele recomandări:
     - menţionarea aditivilor utilizaţi pe ambalajul produsului
     - interzicerea nitraţilor şi nitriţilor de sodiu, ale căror efecte sunt dovedite
     - repunerea în cercetare a tuturor aditivilor alimentari.

     Problema cea mai gravă la nivelul ţării noastre este considerată a fi lipsa de informaţie a consumatorilor. Astfel, într-un sondaj de opinie naţional efectuat de Metro Media Transilvania referitor la protecţia consumatorului a fost pusă întrebarea "Ce reprezintă codul E atunci când apare pe un produs alimentar?". Rezultatele sondajului au fost următoarele: 2% au răspuns afirmativ pentru "aditivi alimentari" (până la 100 % au dat răspunsul NS/NR); 10% - substanţe chimice dăunătoare; 4% - emulgatori; 3% - substanţe toxice, nocive; 1% - adaosuri chimice; 3% - substanţe cancerigene; 0% - coloranţi; 1% - conservanţi; 2% - E-uri; 1% - Euro, Europa, produs fabricat în Europa; 1% - expirat, termen de valabilitate; 1% - că nu-i bun; 1% - vitamină; 1% - substanţe sintetice; 1% - stabilizatori, amelioratori; 2% - altceva. Sondajul s-a efectuat în martie 2003 pe un eşantion de 1231 de persoane, considerat reprezentativ la nivelul întregii ţări, eroarea maximă fiind de +/- 2,8%, iar rezultatele acestuia se află pe site-ul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorului.
     Consumul îndelungat de alimente care au în compoziţie aditivi obţinuţi pe cale sintetică supune organismul la un adevărat bombardament chimic care afectează organele interne. Pentru a se apăra, acesta ajunge să producă anticorpi peste măsură, care în cele din urmă participă şi ei la vătămarea organelor. Pe termen lung, rezultatul acestor procese este distrugerea iremediabilă a sistemului imunitar, imposibilitatea organismului de a se apăra, apariţia unor tumori maligne sau benigne, disfuncţii ale organelor interne. Studiile de specialitate arată că sunt câteva produse a căror folosire îndelungată favorizează crearea unui astfel de dezechilibru în organism. Folosirea lor întâmplătoare, pentru o perioadă limitată de timp, nu are efect dăunător. Acestea sunt (în ordinea periculozităţii pe care o prezintă): margarina, supele concentrate, guma de mestecat, băuturile răcoritoare, mezelurile, muştarul, dulceţurile, chipsurile.


     În numărul nostru viitor, vom continua acest serial cu publicarea unor studii de caz aplicate, astfel încât să demonstrăm gradul de pericol pe care-l prezintă pentru sănătate consumul unor produse foarte cunoscute pe piaţa românească.
     Le mulţumim colaboratorilor noştri care ne-au oferit informaţii şi date pentru acest material.