Ne bucurăm atunci când colaboratorii noştri, mai ales cei tineri, înregistrează câte un succes pe pământ american, şi ne grăbim să-l felicităm pe Marian Petruţa pentru absolvirea cu succes a Delaware Tech College, cu specializare în General Business, cea de-a doua după Management, obţinută la Politehnica din Cluj. Stabilit pe coasta de est a SUA, despre care o sa va povestească el însuşi în rândurile care urmează, simpaticul Marian scrie articole economice pentru ziarul clujean Tribuna Afacerilor, lucrează deocamdată pentru cochetul restaurant pescăresc Crab Cake Factory, şi nu pierde ocazia să imortalizeze digital imagini de neuitat. Şi polarizează mica, dar dedicata comunitate românească din zonă, în jurul unei mese îndestulate cu tradiţionalele sarmale la a căror preparare este maestru! (Tudor Petruţ)

     OCEAN CITY, Maryland - Pentru foarte multe restaurante de aici, privitul apusurilor a devenit o adevărată afacere şi, din mai până în septembrie, milioane de turişti se înghesuie în acest oraş de pe malurile Atlanticului, din statul Maryland, bucurându-se de nisip, de soare, dar mai ales de apusuri de neuitat. Când discul roşu îşi începe călătoria spre miazănoapte, oamenii încep să-şi ia scaunele, umbrelele, să-şi scuture sandalele şi prosoapele de nisipul de pe plajă şi să migreze şi ei spre vest, spre Bayside, unde soarele urmează să le încânte ochii privitorilor cu un peisaj fermecător.
     O explozie de restaurante le oferă vizitatorilor un adevărat spectacol al apusului. De la simpli angajaţi, la patroni sau vizitatori cu pahare pline de băuturi tropicale, toţi se visează undeva în Montego Bay, sau altundeva în însorita Jamaică. Având imaginea golfului în faţă şi pe cea a bărcilor care se plimbă legănat pe apă, lumea ciocneşte paharele pline cu licori viu colorate, celebrând astfel începutul înserării, pe melodia cântăreţei Kate Smith "God Bless America", sau pe una dintre uverturile lui Ceaikovski, printre alte ritmuri de rock şi reggae.
     Primul restaurant pe Bayside a fost construit în anii '30, dar boom-ul economic din anii '70 în industria hotelieră a făcut ca o salbă de alte restaurante să apară, ca mărgelele, înşirate pe malurile golfului, acoperind această fâşie îngustă de pământ de pe malurile Atlanticului. Fager's Island sau Macky's sunt doar câteva dintre ele, cele care încearcă să copieze atmosfera apusurilor din Mallory Square, din Key West, Florida.
     Farmecul apusurilor pe terasele acestor restaurante constă în faptul că dispariţia astrului de pe bolta cerească este orchestrată perfect pe melodiile amintite mai sus, astfel încât finalul lor să coincidă perfect cu apusul soarelui, care pare să se scufunde în pământ, printre ramurile copacilor care străjuiesc uscatul, de cealaltă parte a golfului. Ultimele secunde ale melodiei trebuie să se potrivească perfect cu dispariţia soarelui la orizont, de aceea ştirile meteo sunt urmărite cu mare interes pentru a afla condiţiile meteorologice din fiecare zi, pentru ca îmbinarea să fie perfectă.

      Tradiţia începută la Fagers Island, acum mai bine de douăzeci de ani, a fost curând preluată şi de alte restaurante, atât locale, cât şi din statul vecin, Delaware. Clubul de noapte şi restaurantul Secrets, foarte popular în zonă, nu a preluat această tradiţie, nefăcând parte din acest club al admiratorilor de apusuri, deoarece, spun ei, îmbinarea perfectă a unei melodii cu apusul soarelui presupune prea multa organizare pentru un club în stil jamaican, care, se ştie, este unul dezordonat şi libertin.
     Cântecul se termină cu un ropot de aplauze din partea clienţilor de la mese şi de la bar, care se opresc pentru câteva minute să admire acest spectacol fascinant al naturii. "Poţi să fii un preşedinte de bancă sau chiar preşedintele Americii, dar în clipa în care soarele apune, suntem cu toţii egali", spune un turist aflat la bar. "Priveliştea este chiar mai încântătoare decât în Jamaica", spune un altul, "deoarece acolo soarele apune pe partea cealaltă a oceanului, pe când aici o face pe uscat". "Pe plajă la ocean este gălăgie, agitaţie, multă zarvă; aici, pe Bay, e cu totul altă lume", concluzionează un alt privitor, chiar dacă de la plaja oceanului până pe partea cu Bay-ul sunt doar câteva sute de metri distanţă.
     "Când eşti tânăr, poate nu eşti atent la prea multe lucruri în jurul tău, nici chiar la un banal apus", spune un turist de vârsta a treia; "când trec însă anii, apusul îşi pune semnătura pe sfârşitul de zi, astfel încât poţi să reflectezi la ceea ce ai realizat în ziua respectivă şi să te bucuri de momentul apusului". Cugetând la cele spuse de el, mi-a venit în minte o poezie învăţată prin clasele primare, a cărei titlu sau autor nu mi le mai amintesc, dar care spunea ceva de genul:

     Când te duci seara la culcare,
     Să-ţi pui o mână sub obraz,
     Şi să te întrebi cu îngrijorare,
     Ce-ai făcut tu oare azi...?!

     Din păcate, nu-mi mai amintesc restul poeziei, dar mă gândeam câtă asemănare există între noi, oamenii; la urma urmei, fie că ne-am născut de o parte sau de alta a oceanului, soarele răsare sau apune pentru noi toţi la fel.
     Azi a fost o zi mai înnourată şi soarele se ascunde printre nori, dar melodia de final de zi îşi urmează cursul normal şi, spre surprinderea tuturor, aproape de final, pentru câteva zeci de secunde, soarele iese zâmbind dintre nori, trimiţându-şi săgeţile blânde de lumină spre ochii aţintiţi ai privitorilor, însă nu pentru mult timp, pentru că apoi coboară în adâncul pământului, în fâşia de uscat de la miazănoapte. Soarele a dispărut, la fel şi melodia, şi amurgul s-a lăsat din nou peste Bay, semn că o nouă zi a trecut, şi o altă seară abia începe. Lumea se întoarce la bar, să-şi umple din nou paharele cu băuturi viu colorate şi să-şi aţintească din nou privirile în sus, de data aceasta, însă, spre ecranele televizoarelor, inundate de fotbal american.